Portret de Menestrel

Adi Câmpean este un sibian de 37 de ani si în casa lui din centrul orasului vechi asculta aproape mereu muzica ambientala. Cocheteaza cu muzica de când era la scoala primara. Dupa ce a facut patru ani de vioara, Adi s-a lasat de muzica, redescoprind-o pe la 17 ani în muzica rock, facând, pe unde putea, cum spune e el „amatorism”. A umblat pe munte cântând cu prietenii lui pâna la 25 de ani. A cântat si la mare, în câteva formatii si la restaurante, dar s-a simtit în largul lui doar pe strada, pentru ca „am realizat dupa multi ani ca este un mod de viata. Asa cum exista brutari, cizmari, exista si cântareti pe strada”. De 10 ani cânta pe centrul Sibiului cu aceeasi pasiune ca de la început: „Stând printre oameni, iau pulsul orasului. Îi vad tristi, veseli, îi vad cum reactioneaza la muzica mea, fac psihologie tot privindu-i, si îmi place” marturiseste Adi. În functie de trecatori, menestrelul îsi alege repertoriul: mai vesel, mai trist: melodii de vals, de jazz, evergreen-uri, melodii celtice sau hit-uri grecesti sau românesti. Pentru Adi, „publicul” lui se împarte în câteva categorii mari: „sunt oameni care dau banii din snobism, doar ca sa îi vada lumea, din idee sau din placere pentru muzica. Acestia din urma zâmbesc, iar eu ma înclin lor, în semn de multumire”. Satisfactia cea mai mare a cântaretului nu este atunci când lumea îi pune banuti în palaria rosie, ci când i se multumeste ca face atmosfera: „Trebuie sa existe un minim de cultura la orice om, altfel nu se întelege rolul menestrelului. Nu vad diferenta între a cânta pe scena sau pe strada: tot pe bani se cânta oriunde, cine a mai vazut un concert pe gratis?” se întreaba el. „Turistul e turist si pentru mine si pentru altii, dar tot românul da banul pana la urma”.

Aplicatie pentru Restaurant Oswald

In ziua de astazi, toate activitatile noastre sunt conditionate de timp. De aceea concepem solutii care sa ne ajute sa facem totul cat mai repede si cat mai simplu. Smartphone-urile au avansat atat de mult incat putem face aproape orice direct de pe telefonul mobil. De aceea, smartphone-ul este accesoriul care nu lipseste nimanui. Noua aplicatie Oswald se concentreaza pe cel mai intalnit si preferat de clienti business: restaurantele, barurile si terasele. La Oswald, ne-am gandit nu doar la imbunatatirea experientei clientului dar si la eficientizarea proceselor de business desfasurate in aceste locatii. Disponibila atat pentru Android cat si pentru iOS, aplicatia Oswald ofera solutii pentru toate problemele intalnite in efectuarea comenzii si in gestionarea activitatii personalului de deservire. Din perspectiva clientului, aplicatia reprezinta un mijloc de a comanda mai rapid si mai usor, de a permite modificarea comenzii si de a calcula repede totalul consumat. Din perspectiva business, aplicatia reprezinta ceva cu totul nou. Oswald este o aplicatie asa cum nu ati mai intalnit pana acum. Prin intermediul ei comenzile se pot prelua in momentul oportun, se poate gestiona activitatea personalului de deservire, se pot intocmi rapoarte: se poate vedea numarul de clienti avuti lunar, se pot vedea toate comenzile efectuate, aprovizionarea se poate face pe baza unor indicatori precisi. Oswald ofera ceva cu totul nou: posibilitatea comunicarii directe cu clientul prin serviciul de push notifications. Se pot comunica clientilor toate noutatile si evenimentele oferite de localul dumneavoastra printr-o simpla apasare de buton. Oswald este cea mai simpla aplicatie de smartphone si totodata cea mai complexa din punctul de vedere al functionalitatilor oferite.

Casa lui Orfelinatul

De la patru ani pâna la vârsta majoratului, Nicoale a fost mutat în patru case de copii în Sibiu, Medias, Agnita si Râmnicu Vâlcea: „Ca sa nu ajungem pe drumuri si sa facem societatea de râs, ne dadeau prin lege la case de copii si la scoli profesionale, în functie de abilitatile fiecaruia” îsi aminteste domnul Teodorescu. El s-a specializat în zootehnie. Dar, din pacate, acest domeniu a pierit odata cu Ceausescu. A stat majoritatea timpului în Medias, dar acum vrea sa se stabileasca în orasul lui natal, Sibiul. Stie trei limbi straine, are diploma de zootehnist luata cu 10, dar nimeni nu se mai uita de ani buni la el. Si nu pentru ca ar fi criza economica sau nu ar mai fi nevoie de calificarea lui, ci pentru ca, Nicolae este infirm: „Eu nu ma consider un om cu handicap, atâta timp cât sunt întreg la minte. Nu cer mila nimanui, îmi cer doar drepturile” ne spune hotarât Nicolae. Marea lui dorinta este acum sa-si gaseasca un loc de munca. Nebagat în seama de autoritati a lucrat în trecut ca agent de paza la mai multe firme din Medias, caci, cu diagnosticul pe care îl are, poate lucra patru ore pe zi. Dar de ceva timp lumea îl tot da la o parte. „Sunt singur pe lume, fara casa, fara masa. Dar nu vreau sa ma creada lumea un boschetar, sunt un simplu om care vrea sa lucreze”. Si-a pus speranta în presa, ca cineva îl va auzi: „Poate mi se va deschide o usa si nu voi fi nevoit sa plec din tara pe care o iubesc”. 

Alta solutie, Nicolae nu are, caci pensia de persoana cu handicap de gradul doi nu trece de 300 lei, iar din banii acestia nu poate supravietui: „Dupa anii '90 am umblat prin tari straine sa îmi caut de lucru. Dar de ce sa mor ca un sclav pe dincolo, când as putea lucra si aici? Nu conteaza unde, sunt puternic sa lucrez orice” zice barbatul cu destin haotic. Si pentru ca în viata, ghinionul nu vine niciodata singur, Nicolae nu are nici locuinta. A fost în repetate rânduri la primaria din Medias, dar nu a putut primi nici macar o locuinta sociala. Acum sta în Sibiu, la „Casa Buna” pe strada Biletz în Turnisor, la o fundatie straina. Dar si acolo zilele îi sunt numarate. Amintiri nostalgice. Nicolae se declara ca a fost un om „dintr-o bucata”. A avut o sotie pe care a cunoscut-o într-un orfelinat si pe care a iubit-o foarte mult. Dar pentru ca ea odata l-a înselat, a preferat sa-si duca din acel moment existenta singur. Acum nu se mai gândeste nicidecum la însuratoare, el s-ar considera un om norocos daca si-ar gasi macar de lucru. Când vine vorba de nostalgii, Nicolae îsi aduce aminte cu emotie de Revolutia din 1989: „Revolutia m-a prins la Medias. Si pentru ca eram tânar si entuziast, m-au pus cei de la Frontul Salvarii sa transport pâine pentru armata”. Fata lui surâde de amintirea clipelor în care lumea avea nevoie de el. Ce nu ar da sa fie si acum bagat în seama...

Finisaje si Dotari necesare unui Apartament Nou

In fericitul caz in care v-ati hotarat ca este momentul sa va luati o casa si aveti deasemenea si banii pregatiti pentru achitarea sa, incep cautarile unui loc care sa fie cat mai mult pe placul dumneavoastra si sa vina cu cat mai multe dotari incluse in pret. Tineti cont in primul rand de faptul ca aproape intodeauna se poate mai bine, nu trebuie sa  va multumiti cu putin, ci cautati pana gasiti locul ideal pentru locuit, la un pret cat mai bun. Si daca tot este vorba de achizitionarea unui apartament cu cat mai multe lucruri incluse in pret, haideti sa vedem despre ce poate fi vorba, atat in cazul apartamentelor din blocurile vechi dar mai ales in cazul celor din blocurile noi, situate in cartiere rezidentiale: Finisajele - Ideal ar fi ca acestea sa fie incluse in pret poate chiar la alegere astfel incat odata cumparata, casa sa fie locuibila si sa nu necesite mari modificari. In cazul unora dintre apartamente situate in blocurile noi, se poate alege culoare, dimensiunea si forma obiectelor sanitare, a gresiei, faiantei si parchetului astfel incat ele sa fie exact pe gustul dumneavoastra. Bransamentele - Mai ales in cazul blocurilor noi dar si in cel al blocurilor situate ceva mai spre periferie, interesati-va daca apartamentele sunt bransate la toate utilitatile. Nu va bucurati de un pret mic in ideea ce va veti bransa personal.

Aceste contracte de gaz, energie electrica sunt foarte scumpe si in final veti plati foarte mult apartamentul ce initial parea un chilipir. Contorizarea - Cel mai sanatos este ca fiecare apartament sa aiba contorul propriu pentru gaze si lumina, astfel incat sa nu apara discutii  la impartirea costurilor cu vecinii de etaj. Dotarile. Pentru a face investitii cat mai mici dupa cumpararea unui apartament, alegeti unul ce are deja centrala proprie, calorifere, usi de interior din lemn, usa intrare anti-efractie, tamplarie pvc termopan cu cel putin 3 camere, obiecte sanitare, gresie, faianta si parchet de calitate. Sunt intr-adevar multe aspecte pe langa pret, pe care un apartament ar trebui sa le intruneasca pentru a reprezenta o achizitie avantajoasa, insa nu este imposibil sa gasiti asa ceva mai ales in randul celor nou construite. Ca si pont, le puteti gasi pe toate, la un pret avantajos daca va indreptati putin atentia catre apartamente fundeni, mai exact catre complexul rezidential aflat in cartierul Fundeni, pe nume Adana, ce este in plina dezvoltare si dispus sa isi intampine posibilii clienti cu oferte ale unor apartamente in care nu ar mai trebui sa modificati nimic ci doar sa veniti cu lucrurile personale si sa va incepeti viata.

Stiam si Stiai

Stiam ca îmi urmaresti infectul trup. Te-am vazut cu coltul ochiului când am iesit de pe Izlazului, dar, desi pe moment m-am cutremurat, mi-am continuat drumul, mergând domol pe Câmpului, spre nicaieri. Te-am simtit cum îmi cercetai parul, pe care ma încapatânez sa-l înabusesc sub o caciula veche, demodata, cum îmi studiai formele ascunse sub paltonul bleumarin încurcat într-o geanta mare, incomoda adesea, însa nu puteam sa ma întorc ca sa-ti revad privirea. Asa ca mi-am refacut bretonul, acoperindu-mi ochii, mi-am ascuns gura sub un teanc de textila gri, adâncindu-mi gâtul în mirosul dulce de parfum, mi-am strâns ca o anorexica mijlocul ce mi se lupta cu lepidoptere Si atunci am realizat ca ard. Ardeam ca o torta în mijlocul oamenilor de zapada, emanând un dor imens si desertaciune. Ardeam, iar flacarile ce mi-au îmbratisat trupul îmi perforau pielea ca sa-mi ajunga-n suflet. 

Ardeam, dar acolo nu ma vedea nimeni. Doar tu stiai! Stiai ce e în mine, stiai ce simt, ai vazut urmele de lacrimi, si în loc sa ma ajuti ai ales sa ma certi, flegmatic, încontinuu, palmuindu-mi fata, aratându-mi toate greselile facute, reducându-mi actiunile la simplul numarat al bulinelor de guma lipite pe astfalt. Tot ce mai stiu acum, dupa galagia ce mi-a ravasit mintea, e ca te urasc, din acel moment sau poate te urasc de mult, mult timp. Neg ca te afli în capul meu, neg ca înnebunesc. Am ajuns prada alergând printre gânduri turbulente, gânduri ce nu vor sa se preschimbe în cenusa. Refuz sa-ti ascult comentariile, asa ca nu ai decât sa ma urmaresti în fiecare zi, în fiecare noapte în care nu pot sa dorm... Dar totusi, cine m-a însamântat cu o constiinta asa de aspra ca cea pe care o am?

Maria Sharapova castiga Roland Garros

Dupa un meci epuizant care a durat mai bine de 3 ore, jucatoarea din Rusia Maria Sharapova castiga marele turneu de Grand Slam de la Roland Garros disputat contra mult mai tinerei jucatoare Simona Halep campioana Romaniei in varsta de numai 23 de ani cu scorul de 6-4, 6-7, 6-4. Aceasta victorie este cu atat mai frumoasa cu cat din anul 2001 de cand Jennifer Capriati a castigat finala cu Kim Clijsters in set decisiv, acest lucru nu s-a mai intamplat pana astazi. Tinand cont ca jucatoarea din Romania nu a mai disputat nici o finala de Mare Slam pana acum, meritele sunt cu atat mai mari, iar specialistii in domeniu o vad nu ca o mare surpriza, ci ca o mare jucatoare care a crescut foarte mult in ultimul timp ajungand la finalul acestei zile pana pe locul 3 mondial in clasamentul ATP. Ne asteptam ca de acum incolo sa auzim in fiecare an de performante cel putin la fel de bune ca aceasta din partea Simonei si de ce nu, poate la anul poate va castiga turneul de la Paris. Felicitari Simona Halep si Maria Sharapova pentru acest spectacol sportiv minunat!

Jumatate de Viata

Am fost acasa. Cum unde acasa? Acolo unde ma trezea de cateva ori pe noapte plansul unui copil nu durerea din tample, unde hainele mele erau asezate in ordinea anotimpurilor nu aruncate pe fotolii, unde sticlele cu alcool faceau parte din decor nu din carnea amortita a constiintei mele, stii... aproape de suflet. Nu mi-am dat seama cat de tarziu era decat cand a iesit din camera copilului adormit, strangand mecanic cordonul halatului prea larg in jurul mijlocului care in mintea mea bolnava parea sa ascunda marturia unei oboseli cu iz de suprema eliberare. Au urmat intrebarile la care ma asteptam: De ce ai venit? Ce vrei la ora asta? De ce nu ai sunat inainte? Nu te-ai gandit ca-i tarziu si copilul doarme? Nu m-am gandit la nimic, altfel n-as mai fi aparut asa, de parca as fi mers acasa, la femeia si la copilul meu care nu adoarme pana nu ajung. Cat de prost sunt sa cred ca drumul asta ma mai duce acasa?

Trebuie sa fi aratat aproape jalnic si debusolat cand mi-a cerut sa raman acolo peste noapte, sau poate ca a speriat-o tacerea care ma hartuia pe dinauntru, poate i-a fost mila de omul plecat din mine pe care ea il aparase de el insusi. As fi ramas, o clipa chiar mi-am dus mana la nasturii hainei care parca apasa pe umerii mei si mi-am inchipuit ca dintr-o miscare as fi din nou acasa, din nou al ei, din nou a mea, dar astea-s iluzii pe care nici macar beat de singuratate nu le pot primi. Obisnuiam sa nu-i inteleg pe cei care nu renunta si forteaza, maniaci si depresivi, usa inchisa pentru ca nu au stiut s-o tina dechisa, acum inteleg si-mi pare rau..Mai bine plec. Te-am deranjat si n-am nici un drept sa fac asta. Trec altadata sa-l vad pe cel mic, sa va vad. Voi astepta sa-mi spui tu cand pot. Poti, daca vrei! Joc un rol si tu esti singurul spectator care nu ma aplauda oricat de frumoasa mi-ar fi masca. Ce rost mai are sa ma prefac? Inteleg, chiar inteleg. Si inca ceva! Din pacate nu pot fi ca tine, camasa e a tatei.