I Have to Let You Go!


Uneori cand vreau sa ma izolez de problemele cotidiene (sau caut doar un pretext spre a imi prelungi starea de ataraxie stoica) ma reintorc printre postarile de pe acest blog, ma intreb daca si altii gasesc la fel de fascinanta studierea propriei persoane? Nu sufar de narcisism, sper, desi am argumente solide care sa confirme ca e departe de mine aceasta iubire a sinelui, se manifesta cred doar acea nevoie continua de cercetare a conflictelor propriei existente, iar pana in acest moment nu am gasit un "material de studiu" ceva mai ofertant decat natura-mi contradictorie. Am ingropat creativitatea, ce mi-a fost cu generozitate oferita, in ultima perioada. Sau, cel putin, asta simt si ma intriga! Nu vreau sa devin o persoana extrem de pragmatica! Stiu ca am fost intotdeauna cea care a pus partea goala a paharului deaupra optimismului enervant, dar benefic de tipul "va fi bine!", dar parca ma descurcam mai bine inainte cu "mimarea" unei atitudini visatoare, copilaroase, optimiste! 

Back to basics

Si, daca este sa tratam din alta perspectiva acest fapt, este clar ca primul pas in impunerea unei atitudini este acceptarea (in cazul meu, mimarea) acesteia. Acest fapt nu reflecta faptul ca sunt lipsita de profunzime sufleteasca, ci doar ca incerc sa o contrazic, sa o rastalmacesc, sa o neg doar in scop de cercetare, satisfacerea curiozitatii sau amuzament. Ma incurajeaza fiecare enunt pe care imi fac curajul sa il postez pentru ca in ultimul an cred ca am fost socata, speriata si frustrata de pierderea unei persoane extrem de speciale am incercat sa ma ingrop in lucrul asupra obiectelor concrete. Am vrut ca prima lucrarea a mea din aceasta perioada sa fie legata de tine, Miron, insa nu imi gasesc cuvintele adecvate pentru a o realiza, inca, deci, iarta-ma! Stiu insa ca nu ai accepta sa imi ingrop roadele imaginatiei niciodata asa ca voi inceta sa o mai fac! Dati-mi condeiul inapoi si pregatiti-va nervii pentru ca se va gasi foarte greu de acum intelegerea la mine (atunci cand nu se pune problema, evident)!

No comments:

Post a Comment