Stiam si Stiai


Stiam ca îmi urmaresti infectul trup. Te-am vazut cu coltul ochiului când am iesit de pe Izlazului, dar, desi pe moment m-am cutremurat, mi-am continuat drumul, mergând domol pe Câmpului, spre nicaieri. Te-am simtit cum îmi cercetai parul, pe care ma încapatânez sa-l înabusesc sub o caciula veche, demodata, cum îmi studiai formele ascunse sub paltonul bleumarin încurcat într-o geanta mare, incomoda adesea, însa nu puteam sa ma întorc ca sa-ti revad privirea. Asa ca mi-am refacut bretonul, acoperindu-mi ochii, mi-am ascuns gura sub un teanc de textila gri, adâncindu-mi gâtul în mirosul dulce de parfum, mi-am strâns ca o anorexica mijlocul ce mi se lupta cu lepidoptere Si atunci am realizat ca ard. Ardeam ca o torta în mijlocul oamenilor de zapada, emanând un dor imens si desertaciune. Ardeam, iar flacarile ce mi-au îmbratisat trupul îmi perforau pielea ca sa-mi ajunga-n suflet. 


Ardeam, dar acolo nu ma vedea nimeni. Doar tu stiai! Stiai ce e în mine, stiai ce simt, ai vazut urmele de lacrimi, si în loc sa ma ajuti ai ales sa ma certi, flegmatic, încontinuu, palmuindu-mi fata, aratându-mi toate greselile facute, reducându-mi actiunile la simplul numarat al bulinelor de guma lipite pe astfalt. Tot ce mai stiu acum, dupa galagia ce mi-a ravasit mintea, e ca te urasc, din acel moment sau poate te urasc de mult, mult timp. Neg ca te afli în capul meu, neg ca înnebunesc. Am ajuns prada alergând printre gânduri turbulente, gânduri ce nu vor sa se preschimbe în cenusa. Refuz sa-ti ascult comentariile, asa ca nu ai decât sa ma urmaresti în fiecare zi, în fiecare noapte în care nu pot sa dorm... Dar totusi, cine m-a însamântat cu o constiinta asa de aspra ca cea pe care o am?

Maria Sharapova castiga Roland Garros


Dupa un meci epuizant care a durat mai bine de 3 ore, jucatoarea din Rusia Maria Sharapova castiga marele turneu de Grand Slam de la Roland Garros disputat contra mult mai tinerei jucatoare Simona Halep campioana Romaniei in varsta de numai 23 de ani cu scorul de 6-4, 6-7, 6-4. Aceasta victorie este cu atat mai frumoasa cu cat din anul 2001 de cand Jennifer Capriati a castigat finala cu Kim Clijsters in set decisiv, acest lucru nu s-a mai intamplat pana astazi. Tinand cont ca jucatoarea din Romania nu a mai disputat nici o finala de Mare Slam pana acum, meritele sunt cu atat mai mari, iar specialistii in domeniu o vad nu ca o mare surpriza, ci ca o mare jucatoare care a crescut foarte mult in ultimul timp ajungand la finalul acestei zile pana pe locul 3 mondial in clasamentul ATP. Ne asteptam ca de acum incolo sa auzim in fiecare an de performante cel putin la fel de bune ca aceasta din partea Simonei si de ce nu, poate la anul poate va castiga turneul de la Paris. Felicitari Simona Halep si Maria Sharapova pentru acest spectacol sportiv minunat!

Roland Garros Paris

Jumatate de Viata


Am fost acasa. Cum unde acasa? Acolo unde ma trezea de cateva ori pe noapte plansul unui copil nu durerea din tample, unde hainele mele erau asezate in ordinea anotimpurilor nu aruncate pe fotolii, unde sticlele cu alcool faceau parte din decor nu din carnea amortita a constiintei mele, stii... aproape de suflet. Nu mi-am dat seama cat de tarziu era decat cand a iesit din camera copilului adormit, strangand mecanic cordonul halatului prea larg in jurul mijlocului care in mintea mea bolnava parea sa ascunda marturia unei oboseli cu iz de suprema eliberare. Au urmat intrebarile la care ma asteptam: De ce ai venit? Ce vrei la ora asta? De ce nu ai sunat inainte? Nu te-ai gandit ca-i tarziu si copilul doarme? Nu m-am gandit la nimic, altfel n-as mai fi aparut asa, de parca as fi mers acasa, la femeia si la copilul meu care nu adoarme pana nu ajung. Cat de prost sunt sa cred ca drumul asta ma mai duce acasa?

Slice of life

Trebuie sa fi aratat aproape jalnic si debusolat cand mi-a cerut sa raman acolo peste noapte, sau poate ca a speriat-o tacerea care ma hartuia pe dinauntru, poate i-a fost mila de omul plecat din mine pe care ea il aparase de el insusi. As fi ramas, o clipa chiar mi-am dus mana la nasturii hainei care parca apasa pe umerii mei si mi-am inchipuit ca dintr-o miscare as fi din nou acasa, din nou al ei, din nou a mea, dar astea-s iluzii pe care nici macar beat de singuratate nu le pot primi. Obisnuiam sa nu-i inteleg pe cei care nu renunta si forteaza, maniaci si depresivi, usa inchisa pentru ca nu au stiut s-o tina dechisa, acum inteleg si-mi pare rau..Mai bine plec. Te-am deranjat si n-am nici un drept sa fac asta. Trec altadata sa-l vad pe cel mic, sa va vad. Voi astepta sa-mi spui tu cand pot. Poti, daca vrei! Joc un rol si tu esti singurul spectator care nu ma aplauda oricat de frumoasa mi-ar fi masca. Ce rost mai are sa ma prefac? Inteleg, chiar inteleg. Si inca ceva! Din pacate nu pot fi ca tine, camasa e a tatei.