Rosencrantz and Guildenstern


Pentru ca azi mi s-a facut dor de Alex mai mult decat de obicei, m-am hotarat sa revad unul din filmele noastre preferate, Stoppard's Rosencrantz and Guildenstern are Fead, si sa-mi imaginez-amintesc acele nuante anume ale rasului lui Alex pe care umorul filmului le-ar trezi. Prietenia mea cu el, rara si senzuala. Prietenia dintre un ecou si o oglinda. Inainte de asta am vazut si un interviu de vreo jumatate de ora cu Tim Roth, pentru care am dezvoltat din nou o usoara si aproape inofensiva obsesie. Mi-am dat seama cu ceva vreme in urma ca singura metoda de a elimina unele din aceste apucaturi (printre care si cea de a visa cu ochii tinta-n tavan ore intregi), este sa le hranesc, sa le indop mai bine zis, sa le imboldesc sa se epuizeze de la sine, mai degraba decat sa le neg existenta si sa lupt contra lor doar pentru ca unii considera ca viata trebuie traita intr-un plan concret, palpabil, iar nu in tinutul nesfarsit al inchipuirii. Sa fim seriosi. Este timp pentru toate, iar unii au puterea de a trai paralel in doua lumi, sau chiar in trei, daca este sa pun la socoteala si lumea visului nocturn. trebuie doar sa fii in stare sa mentii un echilibru oarecare, eventual. Eu sunt. Ma gandesc sa scriu pe blog cel putin la fel de des. am devenit prea constienta de el. Nevoia mea de a scrie din cand in cand o voi rezolva ca si pana acum, in ascunzisul jurnalului de scorbura, nevazut de alti ochi decat de ai mei. Altfel, ce de pretiozitati se pot naste din mugurii vanitatii si ai expunerii premature...

Jurnalul Sfarsitului de Decembrie


Febra, din nou. Stau scufundata in saltea, capabila doar de miscari mici si de somnuri intrerupte. Visez pasari uriase si fantastice sau imi admir venele albastre si umflate ale mainii. Acum cateva zile, la Sibiu, ma jucam cu scoica primita de la Ralu. O asezam pe inelarul mainii drepte si, frematand de ras febril amestecat cu lacrimi, ma ploconeam in fata unui zvelt colonist sau explorator din Africa (exact asa arata degetul meu impodobit cu palaria-scoica), doctor livingstone, I presume, ce altceva era sa zic, asta zice toata lumea, iar Ralu ma privea incercand sa-si ascunda zambetul usor ingrijorat. Camera lui Ralu este cea mai primitoare, iar familia ei cea mai calda familie pe care o cunosc. De revelion m-am intalnit cu oameni frumosi. Inseamna ca tot anul... La Brasov nimicuri lenese, frecusuri nesemnificative cu ai mei, mama care prea rar mai stie sa se bucure, tata care nu-si gaseste locul intre patru pereti, si se taraste de colo-colo... 


Cu oftaturi prelungi si taceri pline sau ne citeste povesti, mie si lui mama, apoi eu, apatica pana la topire, cu gandurile aiurea, la  acumularile periculoase care vor rabufni in curand, la dorintele care se slefuiesc acum si-mi intarata noptile. La radio paradise se aude vocea lui Vedder cantand given to fly. Am terminat jurnalul lui pavese si am ramas cu tristete in suflet. Ma duc sa dorm. Sau sa desenez o cartita fermecata. Am impresia ca jurnalul acesta al meu este cea mai comoda forma de a scrie: justifica poticniri, abateri de la o forma oarecare, se sustine tocmai printr-o continuitate si o ritmicitate care in sine nu reprezinta prea mult, dar care par a unifica niste ganduri razlete si fara valoare, sau niste imagini care, daca nu ar fi legate in mintea cititorului de alte imagini anterioare, ar pali aproape instantaneu.

La Schiat in Serbia


Informatii ce va pot fi utile: ski pass-ul pentru copii peste 14 ani, pe trei zile, a fost aproximativ 43 de euro. Al meu, pe aceeasi perioada, 59 de euro, al lui, pe doua zile, 43 de euro. Un ski pass pe 8 zile costa cam 110 euro. Copiii pana in 6 ani nu au nevoie sa isi ia ski pass; inchirierea echipamentului (clapari, schiuri si casca) a costat pentru printesa vreo 5 euro pe zi, pentru noi, vreo 7; instructorii iau 25 de euro pe ora. Pentru grupuri iese mai avantajos; preturile la cazare difera in functie de distanta pana la partie, din cate am inteles, dar mai multe informatii se gasesc pe www.destinatii.info. Sarbii au zapada pana in aprilie! There are really only three things to learn in skiing: how to put on your skis, how to slide downhill, and how to walk along the hospital corridor. Lord Mancroft, A Chinaman in the Bath, 1974. 

Planuri pentru Vara Inca din Decembrie


Poate vi se pare ciudata o persoana care isi face planuri de vara inaintea celor de iarna avand in vedere ca suntem in luna Noiembrie si Craciunul bate la usa, insa credeti-ma pe cuvant merita din plin sa procedati asa! Daca pentru Craciun si Revelion inca nu ati rezervat nimic, pastrati banii pentru o vacanta last minute astfel incat sa nu platiti un supra-pret si intre timp permiteti-va sa va ganditi si la vacanta de vara si unde o veti petrece caci in aceasta perioada gasiti cele mai bune deal-uri la rezervarile in regim early booking. Sunt reduceri cu care pana la anul pe vremea asta nu va veti mai intalni asa ca merita sa profitati din plin, caci puteti plati pentru un sejur, undeva la mare, chiar si cu jumatate din suma totala mai putin decat ati plati rezervand in primavara sau inceput de vara. Pentru a-mi justifica alegerea si a va convinge si pe dumneavoastra sa procedati la fel, va voi da si un exemplu, anume...


Destinatia mea preferata, Grecia care va intampina cu preturi cuprinse intre 20 si 30 de euro pe zi la camerele din hotelurile de trei stele aflate in cele mai indragite statiuni cum ar fi Thassos, Halkidiki, Rhodos sau Creta. Un astfel de early booking Grecia va garanteaza inca de pe acum o vacanta ieftina intr-un decor senzational precum sunt plajele si orasele Greciei, asadar nu ar trebui ratata sansa aceasta, cu atat mai mult cu cat aveti ceva bani pusi de-o parte care nu intra in bugetul sarbatorilor ce urmeaza. Eu personal am deja planul facut si in saptamana ce urmeaza voi face si rezervarea, astfel incat sa imi asigur de acum vacanta de vara in locul ideal. In ceea ce priveste Craciunul si Revelionul, am procedat la fel si am rezervat la munte, in Austria, o vacanta inca din vara, cand toata lumea era doar cu gandul la mare si avand in vedere preturile pe care le vad acum, se dovedeste inca o data ca proverbul cu sania vara si carul iarna se aplica in totalitate, indiferent de generatie.

Calugarul Trapist


Nu este vorba aici de porcii cu burtile atarnate si nici de alte animale infecte. Vorbim despre barbatul visurilor. De netagaduit, exista totusi si barbati care sa nu fie nici scarbosi, nici lasi. Si li se spune calugari trapisti. Hannes Stein. Iubesc (cand nu-mi vine sa-l bat cu lingura de lemn) un calugar trapist. De-o vreme il alint Macho. Renumele i se trage de aici. Rezista pe jumatatea lui de pat de ceva ani, desi m-am dat peste cap sa-l indepartez de cateva ori. Pe cand nu aveam cuibul comun s-a prefacut ca pleaca si-am ramas cu privirea in urma liftului si cu un hau cat Marele Canyon cascat in stomac. Am incercat sa gasesc un motiv plauzibil care sa mi-l aduca inapoi, sa-i mai spun vreo douazecisinoua. In graba, mi-am amintit: sa stii ca mi-am uitat periuta de dinti la tine si n-o sa-mi cumpar alta de fiecare data cand ma despart de un baiat! Na, ca ti-am zis-o! Retin doar tampeniile cap de afis pe care le scot pe gura, pe alea in roluri secundare le uit repede, c-am banda scurta. Suna la usa. Ma rostogolesc intai la oglinda si aranjez in graba o suvita rebela. Deschid. Imi intinde periuta, face stanga-mprejur si gata! Invart rapid de manivela, imi cade o idee noua-nouta in poale. Sun: auzi, dar daca tot mi-ai adus periuta, iti era greu sa pui mana si pe peria de par?! Curand se repeta faza de mai sus fara nicio schimbare de decor. Tot noi, doua usi, doua mutenii, patru ochi seci. Si cred ca am mai facut cateva repetitii, cerand, pe rand, ba o soseta fara pereche, ba un polonic. Eu ceream, el aducea. Cand am ramas in pana de idei cretine, probabil el se invartea pe calcaie a zecea oara. Si-atunci mi-am scuipat in fata orgoliul, mi-am deblocat falcile si i-am spus raspicat ce voiam, de fapt. Si-am crezut ca suntem rezolvati, pe viata. Ne spunem ce avem de spus si traim intr-un paradis familial. Noi si bula cu fundita roz. Ar fi fost monoton, iar eu sunt orice, dar monotona, nu! Schimb culori, fete, ganduri, stari, cu viteze de plang de ciuda gheparzii lumii. Iar el mananca popcorn! Pare ca-i place.

Tendinte Noi pentru Soferii Romani


La fel ca in orice alt domeniu, tendintele se schimba odata cu trecea timpului si in ceea ce priveste domeniul auto. Acest lucru se intampla odata cu dezvoltarea tehnologiei care duce la aparitia a tot mai multe produse inovative, menite sa sporeasca gradul de confort al soferilor. Conform Best-Tires.ro, anul acesta aduce schimbari importante la nivelul obiceiurilor soferilui obisnuit care are tot mai mult tendinta de a gasi solutii inteligente pentru foarte multe probleme importante. Stim cu totii ca schimbarile de anotimp au o importanta aparte pentru fiecare conducator auto. In fiecare an, suntem obligati prin lege sa inlocuim anvelopele de vara cu anvelope de iarna si invers, in functie de succesiunea anotimpurilor. Pentru multi soferi insa, spatiul de depozitare al anvelopelor reprezinta o problema destul de mare care necesita solutii cat mai creative si cat mai eficiente. Astfel, numerosi soferi romani apeleaza in ultimul timp la un hotel de anvelope unde, in schimbul unei anumite sume de bani, au posibilitatea de a-si depozita cauciucurile in siguranta, departe de lumina sau de umeazeala care le pot deteriora.


De asemenea, si atunci cand vorbim despre accesorii auto putem spune ca preferintele soferilor romani s-au diversificat treptat si au evoluat considerabil din punct de vedere al standardelor de calitate. Astfel, majoritatea conducatorilor auto tind sa-si achizitioneze mai nou doar accesorii din magazine cu prestigiu sau de la producatori recunoscuti. Fie ca este vorba despre un covoras auto sau despre capace pentru roti, soferul roman este mult mai atent la modul in care investeste in propria lui masina si are grija ca accesoriile pe care le achizitioneaza sa fie cat mai potrivite si mai rezistente. Asadar, putem spune ca anul acesta este unul care marcheaza cateva schimbari importante in comportamentul soferilor din Romania, iar acest lucru nu poate decat ne bucure. Intr-adevar, astfel de schimbari sunt obisnuite avand in vedere tendinta oamenilor in general de a-si dori intotdeauna tot ce-i mai bun pentru ei insisi.

Vandalitatea Hotilor


In continuare ni s-a explicat clar ca a fost un ordin, au avut nevoie de-aia si de-aia. Pagubele colaterale nu conteaza. Cineva, cu o masina identica cu a mea, n-a avut chef sa plateasca un airbag la pretul lui real, care-i destul de zdravan. Si-atunci, a apelat la asemenea servicii. Sa-i fie rusine si sa pateasca la fel, in repetate randuri. Nici obrazul celalalt nu mi-e disponibil acum, m-am enervat la loc! Cei de la criminalistica au ridicat din umeri, nu erau amprente. Doar furnizarea de informatii ar putea duce la prinderea lor, iar noile legi n-o sa le stranga nici macar mana la usa. So, that's it, sanatosi sa fim! Ma cam ineaca tusea, ce-i drept, e destul de incorect sa mi se intample in acelasi timp. Politistii de la furturi auto ne-au comunicat ca abia le-a ajuns benzina sa vina pana la locul faptei, nu sunt fonduri nici la furturi auto. Serios!? Au incercat sa mai salveze din ele, intrebandu-l pe sotul meu daca nu cumva poate el sa mearga incolo. Al meu a raspuns, mirat: pai imi spuneti dvs. cum se procedeaza in astfel de cazuri. Ei, trebuia sa i se spuna clar, facea el un potop de bine, ca-i de treaba si saritor! Pai ce sa mai zic, hotilor, nu fiti vandali! Scoliti-va! Deschideti portiera frumos, nu spargeti geamul. Macar atat. Celor care cumpara de la hoti le-as sugera sa se gandeasca de cinci ori. Pe putin. Nu stiu ce pustiu de gand a ajuns in airbagul ala, ca nu le-am putut lua pe toate inapoi! Hotii mei au vrut sa fie domni, dar ei e prosti si incapabili! Au stricat si broasca inainte sa sparga geamul! Daca tocmai am aflat lucrul asta, am zis sa-mi adaugesc articolul, sa fie in conformitate cu faptele.

Hotilor Nu fiti Vandali


De obicei, diminetile mele in timpul saptamanii incep asa: ma impiedic pana in baie, ma spal, apoi ma impiedic mai vioaie pana la cana cu cafea. Sotul isi ia in primire printesa si-o plimba pana la scoala, eu ma dau in primire printului, care face ce vrea, pana vine inapoi, sa am ceva timp doar al meu. O egoista si-o prajina, stiu. Vineri dimineata, toate au decurs ca-n alte dimineti, cu exceptia telefonului pe care l-am primit imediat ce cei doi au parasit cuibul. Totu-i ok, dar o sa o trimit pe fata cu taxiul la scoala, ca ne-au spart masina! Inainte sa ma gandesc la ce-au luat nenorocitii, m-am gandit ca mi-au stricat ordinea de zi. Adica nu tu ora de liniste, nu tu tabieturi, nimic. Sotul avea sa petreaca timpul cu politia, iar pe mine ma astepta curatenia pe fond nervos. Singura care-mi mai statea in drum era o ticaloasa de gripa israeliana ce-mi facea capul sa vrea sa se dea de pereti, incontrolabil. Masina arata jalnic. Au spart geamul, au furat airbagul din volan, gps-ul din torpedou, fie vorba intre noi, gps-ul era cu probleme si crea valvatai in cuplu de multa vreme, asa ca n-o sa-i duc lipsa foartemult, iar ei nu vor putea sa-l foloseasca, nu se poate repara. Cablul de alimentare din cotiera, mi-au lasat ochelarii de soare, au selectat niste cd-uri si cam atat. N-au luat scaunele de masina ale copiilor, nici caruciorul din portbagaj. Niste amabili! Puteau fi niste domni sa se oboseasca sa deschida portiera. Si-mi revin din amorteala... 


Si unde nu ma apuc sa le doresc si sa le urez de toate. Apoi ma enervez c-am fost in stare sa gandesc asa, ca poate au si ei copii, iar eu, o nesuferita, cu gandurile mele. Si ma enervez iar, ca mi le-au starnit, si le mai urez o data! Uite-asa impatur haine urandu-i pe hotii si vandalii ticalosi, apoi certandu-ma pe mine, apoi urandu-i din nou pe ei. Dupa vreo trei ore de ii urasc, nu-i urasc, ma urasc totusi, pe ei mai mult, ajunge si sotul acasa. La tanc, nu mai aveam nimic de impachetat sau despachetat! Lasase masina intr-un service, ca nimeni nu are vineri geam pe stoc. Bun, pai si daca am fi vrut sa plecam undeva pe weekend? Magarii nu puteau sa-si aleaga o alta zi a saptamanii?! Lasand hazul de necaz si dracii la o parte, hotii sunt, dupa mine, niste jeguri. Mari jeguri. As fi folosit un superlativ absolut, dar m-am gandit bine si-s altii inaintea lor. La fel si aia care-i comanda. Si dragul asta pe care li-l port e vechi si cu radacini bine infipte in trecutul meu si-al unor apropiati de-ai mei. Mie mi-a furat un neica jeg de asta toti banutii pe care i-am muncit intr-o tara straina, ca sa am si eu zestre la maritat. Toti, la cent. Apoi i-a lasat un biletel fostei, spunandu-i ca-s chit. Da, statuse cu mine la masa si-mi urase o zi buna, inainte sa plec la munca. Unor apropiati de-ai mei le-au furat, de Paste, masina pe care au mai platit rate cativa ani dupa ce n-au mai avut-o, din centrul Sofiei. Mergeau in concediu in Grecia. Zau ca-mi vine sa zic: Ii urasc, ma! Si sa nu-mi para rau, ca-s om si eu.

Scuzati Deranjul


Poftiti, vroiam doar sa va spun ca daca in perioada urmatoare vedeti miscari suspecte prin zona, sa stiti ca n-au intrat vandalii pe blogul meu, ci sunt doar eu, cu coiful din ziar pe cap si bidineaua-n mana, incercand sa-mi dau seama ce modificari vreau sa mai fac la designul blogului. Ei bine da, iar m-au apucat schimbarile, cred ca sunt pe primul loc in blogosfera la schimbat culori, meniuri si alte alea! Ce sa-i faci, asa se intampla vara cand afara se trezeste sa ploua cu bulbuci si-n casa arde focul convectorul electric si nici ceaiul de tei nu-si mai face efectul. De, nu e bine sa racesti vara. Adevarul e ca era in plan demult. Vara o sa treaca si floricelele verzulii din fundal nu or sa se mai potrivesc in peisaj. Ar trebui sa-i pun bietului blog o hainuta mai in ton cu cromatica si temperatura de afara noaptea. Doar ca inca n-am gasit nimic marimea lui care sa-mi placa si sa-i vina bine, asa ca suntem in cautari si testari. Si prin meniuri as vrea sa schimb ceva, sa vedem ce iese. Dar voi poftiti, intrati, nu va sfiiti, ce daca nu prea aveti unde va aseza si ce citi, ca doar nu stati mult, beti o cafea, mai rasfoiti din articolele vechi si gata, plecati la blogurile treburile voastre. Un week-end constructiv si voua!

Portret al Artistului la Tinerete


Bine va gasesc, astazi o sa va povestesc despre "Portret al artistului la tinerete", scrisa de James Joyce, cartea care a aparut in mozaicul lunii iunie. Intersanta combinatie, pana si eu recunosc lucrul asta. Cartea asta am cumparat-o din Gara de Nord la inceputul lui iulie, cand ma intorceam dintr-o delegatie. Cred ca asa i-a fost ei scris, sa fie salvata din inghesuiala unui biet chiosc de ziare dintr-o biata gara si sa fie citita in leganat de trenuri. A fost cu mine in doua delegatii, a vazut Bucurestiul, Ploiestiul, Buzaul, Faureiul, Braila si la Barbosi, ultima gara inainte de Galati o bagasem deja in geanta, n-a mai apucat sa vada nimic. Mai bine, caci "gara" aia e deprimanta! James Joyce este din categoria lecturilor obligatorii, dar eu abia acum, spre middle age l-am descoperit si cred ca a fost mai bine asa, poate la alta varsta, nu l-as fi gustat. Multe cunostinte ma atentionasera ca e greu de citit, dar majoritatea se referau indeosebi la Ulysses. Portret al artistului la tinerete este un roman autobiografic, scris cu 6 ani inaintea lui Ulysses. N-as spune ca e o carte usor de citit, dar pe mine m-a prins si chiar mi-a placut. Personajul principal, Stephen Dedalus este un alter ego al autorului. Romanul urmareste pe parcursul a cinci capitole, trezirea spirituala si intelectuala a lui Stephen, din copilarie pana la maturitate. 


Facand parte dintr-o familie irlandeza numeroasa, saracita de un tata alcoolic si o mama habotnica, Stephen este trimis sa invete la o scoala iezuita, a carei strictete lasa urme in dezvoltarea sa ulterioara. Preotii iezuiti, le inoculeaza bietilor copiii spaime adanci cu privire la pedepsele divine ce-i asteapta pe cei cazuti in pacat, iar aceste spaime ii vor urmari toata viata. Dar Stephen este un baiat cuminte, foarte retras si diferit de colegii lui. Tocmai de aceea el incepe in mod neasteptat sa isi puna intrebari si sa se revolte, marcat de o dorinta tot mai puternica de a fi liber. Toate evenimentele "din afara" sunt convertite de catre lumea interioara a lui Stephen. Cat de bine am inteles dialogurile interioare ale acestui copil! Pe parcusul lecturii, personalitatea lui se schimba, trecand de la un personaj timid si chiar plictisitor, catre un barbat matur, capabil sa isi ia soarta in propriile maini si sa paraseasca Irlanda pentru o Europa ceva mai libera. Naratiunea curge lin si parca are aceeasi pace ca si lumea interioara a lui Stephen. Cartea e complexa, densa, greu de povestit si din nou am senzatia ca eu sunt un cititor prea mic pentru un scriitor atat de mare, asa incat, nu luati asta ca pe o recenzie, ci doar ca pe o incurajare sa cititi cartea, daca nu cumva ati facut-o deja.

Fragment din Zayn Malik


Vino Jass m-a indemnat Zayn. Nu, nu fac asta! Zayn, m-ai mintit! Cum ai putut? Nu, nu raspunde. Nu imi pasa. Te rog, nu veni dupa mine. M-am ridicat si am zbughit-o pe poarta parcului. Peste drum, restul fetelor si un sfert din restul prezenti se uitam pierdutii la mine. Macar lor le pasa, cred. Am trecut strada si am fost intampinata de o groaza de imbratisari. Tot ce voiam era sa plang, dar inainte cred ca o sa tip putin. Lorelei si Liam se tineau de mana, erau un fel de Dublu L. Jass, nu ar trebui sa-ti arda de glume acum! Louis se juca cu buclele Andreei, Niall avea mana pe dupa umerii Ramonei, iar Harry si Diana se sarutam cu patos. Ce frumos. Toata lumea e fericita si indragostita. Numai eu aveam impresia ca in scurt timp voi exploda. Oarecum era adevarat, dar explozia va fi una de lacrimi. Jasmine, daca as fi stiut. Imi pare asa de rau! Mi-a spus Liam. Nu e vina ta, am spus silindu-ma sa ma prefac. Dar nu era deloc asta e, era mai mult de ce eu! Stiu ce te va inveseli. Nu, mersi Liam. Sunt okay. Voi merge acasa acum, am spus dand sa plec. Stai, ce zici daca ne vom intalnii cu toti maine si vom merge la o plimbare? Am stat cateva clipe in cumpana. Haide Jass. Aceepta, iti va face bine! Of, bine, la ce ora si unde? Uite numarul meu, il poti invita si pe Dylan. Vreau mult sa ne intalnim. O sa-ti trimit adresa printr-un sms. Bine. Eu plec, pa! Am spus facandu-le cu mana. Fetele nu m-au urmat. Nici macar Lorelei. Asta e. Era fericita si asta era important pentru mine. Mi-am rotit privirea. In fata parcului el se uita la mine cu un aer distrus. Ce talent actoricesc bine pus la punct. Langa el, Amber se tot dadea in spectacol. Ultimul ei numar a fost sarutul pe care i l-a dat lui Zayn uitandu-se la mine. Era randul numarului meu. O sa ma fac sa dispar. Am inceput sa plang si am plecat rapid.

Iubire si Compasiune


Sa iubesti lumea intreaga dupa ce ai revarsat compasiune, transformand-o cu actiunile tale sau cu potentialul ajutat de tine, este sa iubesti lumea dupa ce te-ai unit cu ea in prealabil. Iubirea atinsa dupa compasiune nu e o iubire detasata, nici rece si nici neutra. Ea te indeamna sa zambesti, sa actionezi, sa lupti, sa transformi. Iubirea venita dupa compasiune e plina de intelegerea situatiilor, caci ai trecut pe acolo, cel putin ajutand. Iubirea dupa compasiune nu e izolare, nici macar a identitatii tale de omenire, esti una cu omenirea, desi esti una cu universul si parca ai ramane ceva timp pe acolo. Dar esti oriunde vrei, cand vrei, iar asta nu-ti altereaza in nici un fel echilibrul. E un echilibru plin de potential transformator, bucuria care te face plin de avant. Pacea interioara este doar prima treapta. Restul e viata, actiune, perceptie, intelegere, patrundere cu gandul si primire a tuturor acestora inapoi. 


Iubirea este superba cand te plimbi prin viata ca prin gradina stelelor, ca o cometa aleasa ce-si stie drumul si si-l doreste. Iubirea te inalta la stele si se bucura alaturi de ele intr-un periplu ancestral de uniuni angelice. Iubirea te face una cu ingerii, te cheama inspre Cer si te poarta pe cararile universului. Dar ce te faci cand te uiti in jur si in loc de stele vezi lacrimi? Cand oamenii nu stiu a numi nici speranta, nici disperarea. Ei nu mai stiu a numi nimic, caci nu mai au putere. Problemele personale ii coplesesc, iar daca nu au probleme cu ei insisi, problemele familiei ii coplesesc, iar daca familia traieste in armonie, problemele prietenilor ii intristeaza, iar daca prietenii sunt fericiti, problemele comunitatii le atrage atentia, iar daca comunitatea e in stare buna problemele planetei ii coplesesc.

Lucrurile de Care ma Feresc


Sunt genul de persoana foarte precauta care nu ar putea niciodata sa ia o decizie ce implica o serie de riscuri si multa incertitudine. Sunt foarte multe lucruri de care ma feresc din principiu, atat de specifice incat tu nu ti-ai putea imagina niciodata acel lucru drept amenintare iminenta. De exemplu, hemoroizii. Iti doresc sa nu stii ce sunt hemoroizii, deocamdata nici eu nu i-am testat, insa mi-e foarte teama de ei de cand am auzit ca sunt un fel de boala care apare destul de frecventi la adulti. Stiu ca poate suna ciudat, dar hemoroizii si varicele sunt printre principalele boli pe care le fac oamenii din ziua de azi, din cauza stilului de viata al acestora in primul rand. In orice caz, daca vrei sa afli mai multe despre hemoroizi, recomand site-ul de hemoroizi Proctoline. De acolo poti afla multe lucruri prin care sa previi sau tratezi aceasta boala. Un alt lucru de care mi-e foarte teama este fumatul. Chiar daca o sa-mi spuneti ca fumatul este un lucru comun si ca nu te poti apuca oricum din greseala, gandul ca sunt sanse sa devin fumator...

Intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, mi se pare oribil. Chiar nu as vrea sa cad prada acestui viciu care consuma atatia bani si nu-ti ofera in schimb decat griji si insatisfactii. De asemenea, ma feresc intotdeauna de intuneric. Probabil este o spaima care mi-a ramas din copilarie, dar cert este ca n-as putea vreodata sa concep somnul fara o lumina care sa vegheze asupra mea. Tocmai pentru acest lucru, o sa-i fiu vesnic recunoscator lui Thomas Edison. Sau lui Nikola Tesla. In mare, cam acestea sunt cele mai specifice si mai neobisnuite lucruri de care ma tem. Stiu ca o sa spuneti ca de intuneric se tem foarte multi oameni, dar cu siguranta am ce sa va raspund: nu ca mine. Lasand la o parte faptul ca o persoana de varsta mea nu ar trebui sa aiba temeri de acest gen, pot spune ca, de intuneric ma tem chiar mai mult decat de hemoroizi si de fumat la un loc. Tocmai de aceea, va puteti imagina si singuri situatia tragi-comica in care ma aflu. Si acum, daca imi dati voie sa va intreb, temerile voastre care ar fi?

Dominique est Triste


Jos, intre biroul masiv si sofa, era o imensa vaza plina cu trandafiri negri. Nu se mira. Nu avea de ce, si pentru ce. O regasea in fiece particula din acea incapere. Acorduri de vioara, de chitara, se napusteau in cascade, violand tacerea odaii. "Deci amintiri. Din nou. Nevindecata inca". Lua cateva coli. Arunca noianul de perne jos, si se tolani pe canapea. Inchise ochii. Voia sa viseze. Voia sa-si imagineze. Voia sa vizualizeze, ghicind, ce urma sa citeasca. Era un joc propriu. Imaginatia unei iluzii. Dupa muzica, dupa scrumiera plina de tigari fumate pe jumatate, dupa zatul din grandioasa cana, o regasea. Se cuibari, cu o mana sub cap, si incepu sa citeasca. Asa l-am cunoscut. Acum un veac. Parea ca toata dezamagirea din lume i se adunase in imensitatea aceea albastra. Nu mima. Se simtea ca e epuizat de tot si de toate. L-am alintat atat cat am putut. Stergandu-i lacrimile nelacrimate. L-am facut sa fie dependent de netristetea mea, pentru a se vindeca de trecut. M-a adorat spunandu-mi ca nu-mi dea drumul nicicand...

Pentru ca simtea ca sunt a lui. Total. Iar eu repiram prin proprii lui pori. A fost frumos. Atat cat am putut tine lumea intr o singura mana. Dominique donne... Iubire, pasiune. Dominique ma facea femeie. Prin orice gest, fapta, atingere. Eram acasa. La el, cu el, in el. Fiece particica din trupurile noastre rezonau". De jos, se auzeau pasii ei. "A venit deja?". Stranse repede colile, le aseza in graba pe birou, si se intinse din nou pe sofa. O vazu printre pleoape. Parea obosita. Dusa in lumea ei. Se apropie de ea, si o mangaie pe parul blond, asa cum numai o mama stie sa o faca. Se intoarse spre birou. Vazu tavalugul indescalcibil de foi, incercand sa le aranjeze. Se aseza pe fotoliul mare, si vru sa aprinda o tigara. Insa nu o facu. Stia ca fiica ei detesta tutunul. Se lasa moale, pe spate. Visa cu ochii deschisi, gemand cateodata. Si visele o dureau. Noaptea se asternu tacuta si neagra peste cele doua suflete. Adormisera. Fiecare isi strangea le piept mainile, acoperindu si inimile cu atingeri de ingeri...

Dominique Histoire


Singura, rara ocazie. Stia ce va face. I se deschise brusc, apetitul pentru lectura. Dar nu de orice fel. Ii era dor sa o citeasca. Stia ca nu i va da voie. Nu pana ce nu termina. Se simtea la fel ca in adolescenta, atunci cand se furisa sus, citindu-i pe apucate, cate un fragment de viata. Isi incalta "ursuletii". Erau atat de moi si pufosi. Din frigider, lua o sticla cu bere. Stia ca acolo nu va gasi strop de alcool. Tarsaind molatec picioarele, urca. Patrunse in alcovul primitor, de parca abia il descoperea. Izul fin de tutun, amestecat cu adieri de iasomie si gust de lemn vechi si file ingalbenite. Sofaua. Acel dezmat biscisnic, plin de perne, pastra forma celei ce meditase inaintea ei. Seara aprinse veioza, copie fidela a unei lampi rustice. Privea in sus. Tavanul era brazdat de praf de stele. O parte reale, celelalte iluzii. Ii placuse intotdeauna amestecul, definea stapana. Melange in toate posibile. Pe birou, intr-o dezordine ordonata, zari ce cauta. Pagini scrise la masina, altele umplute cu slova i pe care i-a adorat-o mereu. Drept papier, folosea scrumiera de rubin. Ii placea sa o numeasca "cimitirul ideilor". Cu fiece tigara fumata, inca o frantura de "ceva", prindea contur, sfarsind pe colile de scris. Voia muzica. Stia ca gaseste melodia potrivita, curioasa sa prinda primele acorduri, pentru a intui subiectul celor scrise. Ceva ii atrase atentia...

Tratament Medicamentos pentru Varice


Atunci cand aveti varice, pentru a scapa definitiv de ele va trebui nu numai sa aplicati un tratament medicamentos ci si unul nemedicametos, ambele urmand a fi stabilite impreuna cu un medic specialist, in urma unor analize (examen clinic, radiografii, ecografii Doppler) si numai dupa identificarea cauzelor aparitiei varicelor si nivelul de severitate al acestora. Ca tratament nemedicamentos al varicelor va trebui sa purtati pantaloni si ciorapi de compresie pentru imbunatatirea circulatiei sangvine, sa beti ceaiuri speciale ce favorizeaza buna circulatie a sangelui (ceai de coada calului, urzica, cozi de cirese, nalba, mesteacan, matase de porumb), sa va relaxati seara de seara picioarele cu ajutorul compresiilor cu decoct de paie de ovaz si al unguentelor antiinflamatoare (crema cu tataneasa, propolis, patlagina, musetel, catina) si sa urmati un plan de tratament alternativ cum ar fi acupunctura, presopunctura sau hidroterapia.

Ca tratament pe baza de medicamente pentru varice, pentru a le preveni, puteti urma un tratament cu pastile antiinflamatoare in cazul in care unul din membre este pus in ghips sau din diverse motive sunteti imobilizati la pat o perioada indelungata (caz in care poate apare tromboflebita ce cauzeaza varice), iar pentru a le trata, dupa ce sunt deja aparute, puteti recurge la scleroterapie, interventie care presupune injectarea unei solutii saline in venele bolnave care le va neutraliza si le va face sa se rezoarba in organism in scurt timp. Nu in ultimul rand, puteti lua deasemenea si pastile special concepute pentru a tratarea varicelor insa din cate am auzit/citit nu sunt de mare ajutor daca varicele sunt deja de ceva timp aparute, tratamentul de acest felavand sanse de reusita numai combinat si cu altele din cele mai sus mentionate.

Le Printemps des Poètes


Mihai Curtean: „Daca n-as crede în puterea poeziei de-a ajunge la esente, m-as lasa de scris si n-as mai încerca nici sa-i promovez pe altii”. Sfârsitul lunii martie a adus pentru sibieni poezia în strada si în alte zeci de locuri neconventionale prin festivalul „Primavara Poetilor”. Aflat la cea de-a patra editie, evenimentul fa vi realizat în perioada 23 si 29 martie si reprezinta un real succes, prin numarul mare de participanti la diversele manifestari care mai mult ca sigur va avea loc si de aceasta data. Pentru a afla mai multe detalii despre festivalul poetilor si despre poezia la Sibiu, am stat de vorba cu Mihai Curtean, coordonatorul festivalului la Sibiu. Ce „pret” are poezia astazi? Care sunt costurile care implica realizarea unui astfel de eveniment, eveniment dedicat în exclusivitate poeziei? Mihai Curtean: Bani, bani, bani... Sa scrii nu costa nimic. 


Evident, asta nu raspunde la întrebarea dvs. Adevarul e ca acum, suntem tot în criza, si nu-ti mai editeaza nimeni volume pe gratis. În ceea ce priveste festivalul nostru, l-am organizat cu zero fonduri. Am facut parteneriate si am obtinut tot felul de gratuitati sau reduceri, în schimbul promovarii firmelor respective. Festivalul, dupa cum s-a scris deja în presa, face parte dintr-un festival mai mare, „Le Printemps des Poètes”, care se desfasoara în Franta si în alte peste 60 de tari. În România, el are loc în peste 50 de orase. Poeta Linda Maria Baros, initiatoarea festivalului la noi în tara, mi-a propus sa organizez festivalul la Sibiu, cu 3 saptamâni înainte. M-am gândit, am zis da, nu ma asteptam la bani si am facut tot ce m-am priceput. Desigur, la anul va fi altfel, voi face un proiect si voi obtine, sper, niste fonduri.

Cel mai puternic Antibiotic Natural


Pentru ca lumea a inceput din zi in zi sa fie mai interesata de remediile naturiste pentru sanatate, este cazul sa va aduc in atentie un produs relativ nou pe piata, si anume mierea de Manuka ce dispune de o multime de proprietati uimitoare care protejeaza, intaresc si vindeca organismul uman chiar si de cele mai dificile boli. Mierea de Manuka se gaseste in special in magazinele naturiste si este fie fara activitate antibacteriana, de consum, fie Activa sau Umf adica cu activitate antibacteriana peroxidica, respectiv non-peroxidica. Dupa cum va imaginati, cele doua din urma sunt cele mai bune, pentru ca ofera organismului tot ce are nevoie pentru a fi protejat si pentru a se vindeca de diverse afectiuni, ramanand doar sa alegeti varianta de miere potrivita, in functie de sensibilitatea proprie: pe cea mai prietenoasa cu organismul, cea Activa (potrivita copiilor si varstnicilor) sau pe cea Umf, mai puternica dar si mai "pretentioasa", sa spunem asa, caci poate declansa anumite reactii alergice datorita efectului antibacterian puternic pe care il are.

Revenind la faptul ca mierea de Manuka este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut inca din perioada triburilor Maori pana acum, haideti sa vedem si ce afectiuni poate trata acest produs, daca este consumat cu regularitate, in jur de 1-2 luni. Primele pe lista acelor afectiunilor de care mierea de Manuka va poate scapa sunt microorganismele bacteriene si fungice (rezistente de multe ori la tratamentele clasice) precum E.Coli, Stifilococul Auriu si Helicobacter Pylori. In afara de acestea, mierea-minune se mai poate utiliza si pentru a vindeca raceli, dureri de gat, gripa, probleme ale sistemului digestiv, rani, dermatite, eczeme, dermatite, intepaturi de insecte, dar si pentru cresterea imunitatii. Dupa cum vedeti, gama de probleme de sanatate pe care o acopera cu succes Mierea de Manuka este una larga, motiv pentru care, daca suferiti de una dintre cele mentionate mai sus sau doriti pur si simplu cresterea imunitatii pentru a nu ajunge in situatia de a fi bolnavi, puteti incerca, fara niciun risc un tratament, singurul semnal de alarma fiind acela de a alege mierea sub indrumarea unui specialist astfel incat concentratia antibacteriana, sa nu genereze nicio reactie adversa.

Artistul paraseste Scena


Am zis de atâtea ori ca renunt la tigari încât am renuntat la mine în ultima instanta. Imagini colorate din cel ce am fost cândva îmi revin în minte, acum când nimic nu e la locului sau. E un haos artistic înauntrul meu încât ma simt ca un artist mizer, caruia i-au disparut sentimentele din bolul de sticla ca si floricelele de popcorn, în timp ce ea, înfometata, privea atenta la televizor. Si-a înfipt mâna în sufletul meu, a umplut-o pâna la refuz, în urma cazând câteva neimportante pentru ea, apoi le-a înghitit cu atâta nepasare desi ar fi trebuit sa le simta gustul pe limba sa aspra. De atunci, eu nu pot face altceva decât sa ranesc involuntar pe altii, asta pentru ca, spun unii, ma încapatânez sa cred ca am ramas fara inima. Mi-am abandonat inima în bratele ei si nu am mai fost capabil sa o iau înapoi când ea s-a avântat spre un alt drum. Asta se întâmpla când îti permiti sa vezi lumea colorata, adulmeci atâtea culori încât negrul apare de la sine si îti fura claritatea. Ea, pentru un om ca mine, a devenit înca de pe atunci insuficienta pentru inima mea veche. Am gresit de prea multe ori, chiar daca ea nu stie toate locurile pe unde mi-am azvârlit trupul... de artist. Acum am sa jur ca nu am înselat-o, asa consider, iar voi, prieteni buni ce-mi sunteti ar trebui sa ma credeti. Liniste! Precum ziceam, am ramas fara sentimente... 


Am ramas fara inima, fara un rost în acest oras ai carui cladiri s-au ofilit, devenind mort. De aceea plec! Da! Am decis chiar azi noapte, în timp ce stropii de ploaie se prelingeau pe geamul camerei mele albastre, iar trupul meu era asteptat de altcineva neimportant. Am stat ore bune schitându-mi un viitor mai bun, dar ori de câte ori voiam sa adaug mâna ei lânga a mea, disparea de îndata, rapusa de trecutul ce i l-am oferit. Eh, sa zicem ca ne certam des, culori contradictorii, ea alimentându-se apoi cu nervii ce mi provoca când bolul de sticla si-a pierdut vizibil din consistenta. Oricum, ziceam ca plec pentru ca altceva (altcineva) nu îmi da motive sa ramân. Ca un las, recunosc, aleg calea cea mai usoara si plec. Nu mai vreau sa caut explicatii la întrebari legate de vinovatie sau alte lucruri, am sa las timpul sa ne spele ranile. Eu nu vreau sa mai am regrete pentru niste tablouri, astazi mânjite oribil de praf, si niste piese a caror acorduri le-am lasat împrastiate pe biroul de acasa. Predau stafeta comediantului ce îsi repeta replicile seci rânjiind foarte ciudat în oglinda. Spectacolul trebuie sa continue, dar, fie vorba între noi, e destul de penal tipul. Îmi iau pensulele si acuarelele, cu care v-am desenat prezentul meu, chitara si microfonul, cu care v-am cântat balada vietii celui ce acum se ridica si pleaca de pe scena acestui teatru. Ramâneti cu bine, dragii mei prieteni...

Povestiri de Iarna


In mijlocul lunii ianuarie tin fereastra deschisa. Poate ca sunt 5 grade afara insa am nevoie de ceva cu minus. Vodka rece cu lapte. Sigur nu asta e solutia insa imi da senzatia de usoara relaxare a neuronilor. Ca sa termin cu descrierea de inceput, afara se mai aud frunze pe care le deranjeaza vantul, ceva pasi de noapte, sunet de oras in departare si gandurile mele. Iar pisica ma tot roaga sa ne uitam pe www.desene-animate.biz, dar pentru ca sunt absenta, se incolaceste in cutia in care au fost acuarelele. Povestea asta este simpla insa mie imi place sa o complic. Tara asta in care m-am nascut are forma unui peste care a iesit din mare si se zbate pe uscat de cand s-a desprins de lume. Se sufoca incet, incet, iar noi o ajutam sa moara mai repede. Ca sa nu o mai vedem suferind ne-am gandit sa o vindem pe bucati pentru a nu ne mai simti responsabili de biata muribunda. Ceilalti sunt bucurosi sa stoarca ultima forma de viata din ea, deasupra lor. Stau cu gurile larg deschise si parca nu se mai satura. Incredibil ce stomac imens au! Cativa oameni din Tara Pestelui, nemultumiti de aceasta veche situatie care se agraveaza, se arunca pe vene si scandeaza. Inoata impotriva curentului, in sangele care incepe sa se inchege si sa-i inghita, sa-i pietrifice. Am inchis geamul, iar luna pare mult prea departe. O las acolo si ma intorc aici langa voi, pe scaunul cu lipsa de idei. Introvertit si succinct dezic, nu e de dragoste. Si totul sta acolo in spatele ideii de text. De cum am pus mana pe tastatura am stiut asta. Dar o sa neg in continuare.