Rosencrantz and Guildenstern


Pentru ca azi mi s-a facut dor de Alex mai mult decat de obicei, m-am hotarat sa revad unul din filmele noastre preferate, Stoppard's Rosencrantz and Guildenstern are Fead, si sa-mi imaginez-amintesc acele nuante anume ale rasului lui Alex pe care umorul filmului le-ar trezi. Prietenia mea cu el, rara si senzuala. Prietenia dintre un ecou si o oglinda. Inainte de asta am vazut si un interviu de vreo jumatate de ora cu Tim Roth, pentru care am dezvoltat din nou o usoara si aproape inofensiva obsesie. Mi-am dat seama cu ceva vreme in urma ca singura metoda de a elimina unele din aceste apucaturi (printre care si cea de a visa cu ochii tinta-n tavan ore intregi), este sa le hranesc, sa le indop mai bine zis, sa le imboldesc sa se epuizeze de la sine, mai degraba decat sa le neg existenta si sa lupt contra lor doar pentru ca unii considera ca viata trebuie traita intr-un plan concret, palpabil, iar nu in tinutul nesfarsit al inchipuirii. Sa fim seriosi. Este timp pentru toate, iar unii au puterea de a trai paralel in doua lumi, sau chiar in trei, daca este sa pun la socoteala si lumea visului nocturn. trebuie doar sa fii in stare sa mentii un echilibru oarecare, eventual. Eu sunt. Ma gandesc sa scriu pe blog cel putin la fel de des. am devenit prea constienta de el. Nevoia mea de a scrie din cand in cand o voi rezolva ca si pana acum, in ascunzisul jurnalului de scorbura, nevazut de alti ochi decat de ai mei. Altfel, ce de pretiozitati se pot naste din mugurii vanitatii si ai expunerii premature...

Jurnalul Sfarsitului de Decembrie


Febra, din nou. Stau scufundata in saltea, capabila doar de miscari mici si de somnuri intrerupte. Visez pasari uriase si fantastice sau imi admir venele albastre si umflate ale mainii. Acum cateva zile, la Sibiu, ma jucam cu scoica primita de la Ralu. O asezam pe inelarul mainii drepte si, frematand de ras febril amestecat cu lacrimi, ma ploconeam in fata unui zvelt colonist sau explorator din Africa (exact asa arata degetul meu impodobit cu palaria-scoica), doctor livingstone, I presume, ce altceva era sa zic, asta zice toata lumea, iar Ralu ma privea incercand sa-si ascunda zambetul usor ingrijorat. Camera lui Ralu este cea mai primitoare, iar familia ei cea mai calda familie pe care o cunosc. De revelion m-am intalnit cu oameni frumosi. Inseamna ca tot anul... La Brasov nimicuri lenese, frecusuri nesemnificative cu ai mei, mama care prea rar mai stie sa se bucure, tata care nu-si gaseste locul intre patru pereti, si se taraste de colo-colo... 


Cu oftaturi prelungi si taceri pline sau ne citeste povesti, mie si lui mama, apoi eu, apatica pana la topire, cu gandurile aiurea, la  acumularile periculoase care vor rabufni in curand, la dorintele care se slefuiesc acum si-mi intarata noptile. La radio paradise se aude vocea lui Vedder cantand given to fly. Am terminat jurnalul lui pavese si am ramas cu tristete in suflet. Ma duc sa dorm. Sau sa desenez o cartita fermecata. Am impresia ca jurnalul acesta al meu este cea mai comoda forma de a scrie: justifica poticniri, abateri de la o forma oarecare, se sustine tocmai printr-o continuitate si o ritmicitate care in sine nu reprezinta prea mult, dar care par a unifica niste ganduri razlete si fara valoare, sau niste imagini care, daca nu ar fi legate in mintea cititorului de alte imagini anterioare, ar pali aproape instantaneu.

La Schiat in Serbia


Informatii ce va pot fi utile: ski pass-ul pentru copii peste 14 ani, pe trei zile, a fost aproximativ 43 de euro. Al meu, pe aceeasi perioada, 59 de euro, al lui, pe doua zile, 43 de euro. Un ski pass pe 8 zile costa cam 110 euro. Copiii pana in 6 ani nu au nevoie sa isi ia ski pass; inchirierea echipamentului (clapari, schiuri si casca) a costat pentru printesa vreo 5 euro pe zi, pentru noi, vreo 7; instructorii iau 25 de euro pe ora. Pentru grupuri iese mai avantajos; preturile la cazare difera in functie de distanta pana la partie, din cate am inteles, dar mai multe informatii se gasesc pe www.destinatii.info. Sarbii au zapada pana in aprilie! There are really only three things to learn in skiing: how to put on your skis, how to slide downhill, and how to walk along the hospital corridor. Lord Mancroft, A Chinaman in the Bath, 1974.